O picătură
Merg zi de zi, prin
deșertul imprevizibil al
vieții, şi mi-e tare sete...
Aş vrea să beau din când
în când, o picătură mică
măcar, de fericire şi să nu
mai port povara suferinței...
Când furtunile de nisip adesea,
acoperă urmele speranței şi,
totul îmi pare fără sfârșit.
Însă totuşi, ştiu că lumina Divină, mă
va călăuzi, spre visele mele împlinite...în
aşa fel, să nu las nici o urmă de regret, în
urma mea şi apoi, să îmbătrânesc frumos alături
de tine, sprijinită ușor, de brațul tău puternic.
29.Iunie.2011
miercuri, 29 iunie 2011
luni, 27 iunie 2011
miercuri, 22 iunie 2011
Vers
Un nou răsărit,
plin de mister...
uşor, mi-a amintit
că totul e efemer.
Petalele sufletului meu...
simt cum se deschid uşor,
sub roua speranţei mereu
şi, un mic fluture de dor...
se aşează iarăşi, pe condeiul meu.
Şi un parfum dulce-amăriu de vers,
se-nalţă de pe hârtie spre infinit,
să devină ecoul numelui meu în univers,
aş vrea pe adierea unui vis împlinit.
22.Iunie.2011
Un nou răsărit,
plin de mister...
uşor, mi-a amintit
că totul e efemer.
Petalele sufletului meu...
simt cum se deschid uşor,
sub roua speranţei mereu
şi, un mic fluture de dor...
se aşează iarăşi, pe condeiul meu.
Şi un parfum dulce-amăriu de vers,
se-nalţă de pe hârtie spre infinit,
să devină ecoul numelui meu în univers,
aş vrea pe adierea unui vis împlinit.
22.Iunie.2011
joi, 16 iunie 2011
Dor de bine
În taina nopții,
mă plouă cu stropi
de dor, de bine și
îmi udă tare sufletul.
Respir parfumul amintirilor
iar, pașii mei rătăcesc pe
drumul greu al tăcerii, cu
tălpile goale până în zori.
Apoi, mă ascund în bobocul unui
cuvânt...din condei și, cu tâmplele
frânte, adorm pe masa de lemn din
refugiul meu fiind, acoperită doar
de grija caldă a inimii lui Dumnezeu.
16.Iunie.2011
În taina nopții,
mă plouă cu stropi
de dor, de bine și
îmi udă tare sufletul.
Respir parfumul amintirilor
iar, pașii mei rătăcesc pe
drumul greu al tăcerii, cu
tălpile goale până în zori.
Apoi, mă ascund în bobocul unui
cuvânt...din condei și, cu tâmplele
frânte, adorm pe masa de lemn din
refugiul meu fiind, acoperită doar
de grija caldă a inimii lui Dumnezeu.
16.Iunie.2011
Iarnă futuristă
Nu știu ce să fac, căci, mâneca duminicii poartă particule de tine și nici lacrimile mele și nici apa cu săpun nu le pot spăla! -Vreau să-...
-
mi-am scuturat gândul de noapte, și l-am sădit în ochiul toamnei, să nu mai simt cât de dor mi-e de tine. ...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
știi... pietrele ce strălucesc pe inelele de la amanetul din colțul străzii cândva au fost stele căzătoare prinse în năv...