miercuri, 22 iunie 2011

Vers



Un nou răsărit,
plin de mister...
uşor, mi-a amintit
că totul e efemer.
Petalele sufletului meu...
simt cum se deschid uşor,
sub roua speranţei mereu
şi, un mic fluture de dor...
se aşează iarăşi, pe condeiul meu.
Şi un parfum dulce-amăriu de vers,
se-nalţă de pe hârtie spre infinit,
să devină ecoul numelui meu în univers,
aş vrea pe adierea unui vis împlinit.



22.Iunie.2011

5 comentarii:

Anonim spunea...

dorul asta :)

Aris spunea...

Esti indragostita, Minune!
Scrii prea frumos sa nu ai la ureche trandafirul de femeie indragostita...
Si picuri emotii in poeme subtile si calde...
Numai bine!

Cadar Katalin spunea...

Tzzumbi pe de o parte e atat de placut sa porti povara dorului iar pe alta parte e si greu dar,face parte si acest lucru din viata unui om. :"> Un dor poate avea mai multe chipuri...

Draga mea Aris,
Da,sunt indragostita de 2 ani si 2 luni de un inger cu suflet de copil,iar sufletul ma ,,tradeaza''cu condeiul...Multumesc pentru urari si iti urez o vara ca sufletul tau,te mai astept!

Anonim spunea...

cateodata e extrem de greu:) ... dar cred ca dorul face numai bine, desi doare :) sau?

Cadar Katalin spunea...

Da, dar depinde...

Îmi astup inima sub palme

  Uși vechi de lemn, mușcate de somnul Timpului în stările de veghe...   Se aud urlete ascuțite legate de inelul unei Chei ......