O picătură


Merg zi de zi, prin
deșertul imprevizibil al
vieții, şi mi-e tare sete...
Aş vrea să beau din când
în când, o picătură mică
măcar, de fericire şi să nu
mai port povara suferinței...
Când furtunile de nisip adesea,
acoperă urmele speranței şi,
totul îmi pare fără sfârșit.
Însă totuşi, ştiu că lumina Divină, mă
va călăuzi, spre visele mele împlinite...în
aşa fel, să nu las nici o urmă de regret, în
urma mea şi apoi, să îmbătrânesc frumos alături
de tine, sprijinită ușor, de brațul tău puternic.



29.Iunie.2011