Terapie
Îmi zace sufletul, bolnav
de efemeritatea
anotimpurilor, în patul
gândurilor fiind,
acoperit cu o ușoară,
singurătate.
Şi făcând, terapie
prin vers
iar, cu ruga în taină,
se hrănește mereu.
20.Noiembrie.2011
duminică, 20 noiembrie 2011
Simbioza
Șșștt! Îmi place când umbra ta îi ține de urât tăcerii mele și liniștea se plimbă pe hol în pantofi roșii cu toc... Cu...
-
de brațul clipei apuse, mi-am legat sentimentul... suspinând în fața dimineții fără tine, m-am aruncat în capătul un...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
În cufărul unui călător beat de iluzii, s-a ascuns moartea răzând de un destin chior, lăpădat într-o sală de gară veche în ...
2 comentarii:
Condensat, cu mesaj, un poem care lasa o amintire.
E un amalgam de strigate al sufletului meu prins in bratele vietii.
Trimiteți un comentariu