Fără lacrimii

Fug în miez, de noapte

cu tălpile

rănite, din lumea asta,

fără noimă.

Purtând cu mine, doar

visele

mereu, şi nu ştiu niciodată,

încotro...

mă-ndrept însă, nu mă  opresc

în loc

şi, nici nu privesc înapoi...

Chiar

dacă, se aude ecoul armelor

de prejudecăți,

în războiul oamenilor de

tinichea.

Iar atunci, când intensitatea

dureri...

creşte, iau un condei în mână,

şi beau

un strop de vers curat să pot

deveni...

mai puternică fără lacrimi.

                                                    29.Februarie.2012