Mă doare talpa
sufletului...
căci, în lipsa
ta...am
ascultat
struna nopții,
cântându-mi
valsul iernii.
Ascunsă sub așternutul
de
mătase...
şi, pe nesimțite pașii
nostalgiei,
s-au îndreptat spre
mine.
Sub privirea statică
a rotundei
lunii, pesemne că
voia să
mă invite
la dans...am fugit
şi, m-am
împiedicat
de ecoul timpului
mereu...
Grăbit
şi, atât de
nerăbdător iar
acum,
caut terapia prin
cuvinte
scrise
în lipsa
ta...fiindcă, mă doare.
7.Februarie.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu