joi, 26 aprilie 2012

Stil haiku

                                         



Uneori, îmi furi gândul...
alteori, îmi răpeşti zâmbetul.
Nu pot, să mă stăpenesc...
şi, uşor încep să te îndrăgesc.


Iar în fiecare, miez de noapte...
încet, mă ascund în singurătate.
Căci, eşti doar norul amăgirii...
pe cerul meu, senin al primăverii.


Nu mai vreau, o dezamăgire...
ci, un strop aş vrea, de fericire.
Acum, când scriu, cu condeiul...
despre tine, în stil haiku poemul.


                                                   
                                                              26.Aprilie.2012

Niciun comentariu:

Adevăruri albe

  Peste legile scrise ale Timpului, vin și se duc Umbrele călare pe coama Vântului, deasupra oglinzii pământului — zgomot de copite ...