Ochii

Călătoream pe un drum nedefinit...

și, niciodată până acum, nu m-am oprit,

dar ochii tăi, vor să mă împiedică...

În fiecare zi, intenționat și fără logică,

mă năucește ușor, tot ceea ce simt...

doar condeiul meu, trădează ce simt.

Totuși, cred că, nu este incongruent,

tocmai acum, să renunț la raționament...

astăzi, când a început vântul să tacă,

și din sufletul meu, durerea pleacă...

Iar speranțele și visele mele, mă cheamă,

apoi, timpul mereu grăbit presându-mă...

îmi spune obsedativ, că viața este scurtă,

și nu am voie...și, nu trebuie irosită...

să las totul în urmă, făcându-mi un rost,

ne mai privind tot înapoi, ci să uit ce-a fost..,

Atunci, când în taina nopților albe, sufeream

în singurătate ascunsă și, alți ochii iubeam.

               

                                                      5.Aprilie.2012