marți, 10 iulie 2012

Dispărut



Ai dispărut în semne
de întrebare,
lăsând durerea să-mi
inunde sufletul,
în fiecare clipă...
Şi văpaia lacrimii, să-mi
ardă obraji
fără să poată s-o
stingă cineva
apoi, să mă salveze...
Iar insomnia,
îmi poartă gândurile pe
valurile disperări,
de atâtea timp așteptându-te.




                                                                  10.Iulie.2012                

Niciun comentariu:

Memoria

  Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre.   Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...