Ai dispărut în semne
de întrebare,
lăsând durerea să-mi
inunde sufletul,
în fiecare clipă...
Şi văpaia lacrimii,
să-mi
ardă obraji
fără să poată s-o
stingă cineva
apoi, să mă
salveze...
Iar insomnia,
îmi poartă gândurile
pe
valurile disperări,
de atâtea timp așteptându-te.
10.Iulie.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu