sâmbătă, 20 octombrie 2012

Citadin



Așteptarea
îmi stinge,
văpaia
din suflet.

Care,
s-a aprins
cândva,
pentru tine.

Fiindcă,
pași tăi
rătăcesc,
în timp.

Sau
spre alte,
chemări
și vise.

Sub
ceața toamnei,
așternându-se
peste văzduhul,
citadin.


                                                20.Octombrie.2012











Niciun comentariu:

Între puls și cădere

  ... Joi — spre un albastru:   Ciorile aduc vești în tandem despre Cer,   În carnea Luminii se sapă prăpăstii,   Orașul — un ...