miercuri, 19 decembrie 2012

Mirosind a poem






Flori de cristal...
înfloresc
printre ramurile sufletului,
solitar.

Chiar dacă ninge,
acum...
la marginea cuvântului
nerostit.

Parfumul se prelinge...
ușor,
în palmele bătrânei
veșniciei.

Mirosind a poem
alb.


                                              19.Decembrie.2012

Niciun comentariu:

Îmi astup inima sub palme

  Uși vechi de lemn, mușcate de somnul Timpului în stările de veghe...   Se aud urlete ascuțite legate de inelul unei Chei ......