Bunica

Sufletul mi-e

pitit...

în tăcere,

ascultând....

ecoul colindelor,

vechi.

Răsunând pe

dalbe...

ulițe al

saltului.

Cu orizontul...

învăluit,

în voalul

fumului,

ce se-nalţă...

din hornurile,

caselor.

Din care,

amalgamul de

miresme,

îți inundă...

nările,

într-un mod

plăcut.

Vine Crăciunul...

iarăși,

cu brate...

verzi,

de cetină.

Dor,

de ochii...

blânzi,

ai bunici

azi,

m-a cuprins.

Iar

amintirile copilăriei,

mi-au

cerut zâmbetul...

ascuns

în deziluzii.

                                                  16.Decembrie.2012