Din cuibul unui…
vis asimetric.
De pe ramura,
sinelui meu.
De vântul sorții…
legănată mereu.
Zboară către eter,
stinghere slove.
Cu aripi albe,
în tăcere.
Şi zâmbetul aşteaptă,
să înflorească…
sub roua fericirii.
2.Martie.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu