Vântul,
a spart oglinda
alfabetului.
Împrăștiind pe
hârtie,
Vocale
şi consoane.
Privindu-se,
în ciobul unei
litere.
Tăcerea s-a
dezbrăcat…
de veşmântul greu,
al rănilor.
Scăldându-se
apoi, în cerneala
albastră.
Fără rime,
ce miroase a
eliberare.
15.Martie.2013
2 comentarii:
..mi-a plăcut!
Ma bucur si multumesc!
Trimiteți un comentariu