miercuri, 2 octombrie 2013

O păpădie



                                                              ( În memoria dragi mele surorii mele Eva Gizilla)





O mică și frumoasă păpădie,
în adierea vântului de toamnă,
s-a înălțat la cer, să ne trimită
în fiecare zi, noi și senine...
primăveri în sufletul meu.

Să descopăr învăț a iubi viața.


     
                                                       2.Octombrie.2013







Niciun comentariu:

Memoria

  Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre.   Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...