marți, 3 octombrie 2017

Cât de...



mi-am scuturat gândul
de noapte,
și
l-am sădit în ochiul toamnei,
să nu mai simt
cât de dor mi-e de tine.


                                                  3.Octombrie.2017
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iarnă futuristă

  Nu știu ce să fac, căci, mâneca duminicii poartă particule de tine și nici lacrimile mele și nici apa cu săpun nu le pot spăla! -Vreau să-...

  • Cât de...
    mi-am scuturat gândul de noapte, și l-am sădit în ochiul toamnei, să nu mai simt cât de dor mi-e de tine.             ...
  • Buchet albastru
    Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
  • Sub umbra luminii
    știi... pietrele ce strălucesc pe inelele de la amanetul din colțul       străzii  cândva au fost stele căzătoare prinse în năv...