miercuri, 1 mai 2019

Poveste


Tu...

încă mai bați în pieptul,
unei amintiri
călătorind în timp...

eu,

sunt acel inel de pe degetul
inelar
aruncat în adâncurile uitării.

Visul

-ucis într-un război
deschis
de orgolii tăioase și cuvinte otrăvite.

Plâng,

zilele luate cu asalt
și se ard
vechi jurăminte.

Noi...

nu mai suntem o poveste,
dintr-un roman
cu final fericit.

                                                      
                                            1.Mai.2019

Niciun comentariu:

Distanțiere pe apă

  -Te uit, să-ți lipsesc! După ploi... Din Durere  să se nască Versul! Mersul pe apă se face întotdeauna în alb... În tăcere... Sunetul de c...