luni, 4 noiembrie 2019

Cel din urmă suspin


...știu
vor mai fi nopți în care ea
va adormi pe pieptul tău
și eu voi asculta ploaia spărgând liniștea
în mii de gânduri
pestrițe
alunecoase
sticloase
prin minte

caut ușa uitării
mă izbesc de ziduri
și timpul mă încătușează în umbra amintirilor

sirena unei salvări
îmi ucide
strigătul
plânsul
și cel din urmă suspin.                                 
 

                                                  4.Noiembrie.2019

Niciun comentariu:

Poem prescris

  -Acest poem îl prescriu, pentru cariile născute în mod consecutiv pe dinții Timpului, din excesul de sentimente contorsioniste d...