joi, 28 noiembrie 2019

Zgârii cerul



...adesea lumina coboară în bezna din mine
mi se bat gândurile unele de altele

țipătul -
sugrumat cu o funie groasă
ce nu mai leagă cuvintele 
într-o rugă
nici într-un poem

e doar multă durere
ascunsă sub umbra unei imense
singurătăți

mă împac cu demonii
față de îngeri

îmi cresc aripi roșii ascuțite
zgârii cerul
să plângă pentru mine.


                                           27.Noiembrie.2019

Niciun comentariu:

Monograma hibernală

Cetină bătrână de brad, Lună albă blândă, Iarnă rece, Pe pridvor osteniți, dorm Pași... Vânt înfometat cântă... -Noapte, taci! Focul Ascultă...