Câmp de luptă

-nu mă mai întreba nimic

acum

gândurile mi-s un câmp de luptă fără granițe

zi și noapte

nici nu mai știu de câtă vreme

stau și ascult sunetul gloanțelor

cu sentimentele camuflate

confuză

lângă o ceașcă de cafea rece

și sub un nor de fum de țigară

plutind prin fața oglinzii

puțin prăfuite

ce pare a fi o lunetă

prin care mă privesc

cu un mercenar

așteptând

răbdător momentul apăsării pe trăgaci

cad

-nu mă întreba nimic

acum

și cuvintele mor uneori.

                                                  15.Ianuarie.2020