Joc banal

...din umbra singurătății,

privesc cei patru pereți ai odăii

adormiți

în nopțile târzii,

fără să respir prea tare

de teamă să nu-i trezesc și să-i sperii

căci poate ar începe chiar să plângă,

când insomnia își mai aprinde o țigară din pachetul meu

jucând același joc banal cu gândurile

din când în când își mai linge buzele

sau bea puțină apă

pentru a mai trage de timp...

în lipsa unui răspuns

scoate

câte o întrebare

din cuta întunericului.

                                           29.Ianuarie.2020