luni, 15 februarie 2021

Copitele stelelor

 

Liniștea mușcă din copitele stelelor, alergând prin iarba cerului,

abia încolțită sub ploaia rece a întunericului.

Din când în când se oprește și îmi bea din preaplinul gândurilor...

 

În lipsa ta, mă domină sentimentul că Mâine

va fi un Azi, în permanență, la fel ca și Ieri,

iar Poimâine liniștea va fi ucisă de cântatul cocoșilor din zori.

 

Rând pe rând se vor lăpăda straiele minciunii de noi.

 

 

 

                                             15.Februarie.2021

Niciun comentariu:

Mă plânge...

 Am obosit! Mi-e și frig.... Iar,  mâinile mi-s atât de scurte încât,  nici nu pot cuprinde tot golul acesta care atârnă de venele tăiate de...