Din adâncurile mele,
te strigă cu disperare...
„Te iubescul.”
Muzica zidului lumii,
aritmică și asurzitoare,
dată la maxim,
nu te lasă
să auzi....
Cum strigă...
Sunetul îi se înfige,
de fapt
și de drept,
în mijlocul gâtului meu
(ca o gheară)
Mă doare...
Mi se uscă buzele
și mi se zguduie Sufletul
(precum o clădire
în timpul unei explozii),
încep să simt
cum mă adâncesc și mai tare.
Te iubesc...
Iar muzica zidului lumii
e doar abia
la început.
19.Martie.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu