E seară din nou
și sting lumina
în grabă,
fiindcă
nu vreau să văd Singurătatea
dansând în pielea goală în jurul meu,
pe covorul de sticle și pahare sparte,
iar Ceasul îi ține ritmul ca un nebun... !
Dar, nu știu cum
dintr-o dată se aprind amintiri,
când în roșu,
când în albastru,
ba în alb, ba în negru,
în fiecare colț al inimii mele
și nu pot să adorm
nici chiar îngropat adânc între perne
și așternuturi...
Chiar și așa aerul miroase a tu, în zori,
și e greu respirabil,
uneori e sufocant,
dar cel mai greu de suportat ...
Asist la priveghiul meu,
înainte
de-a muri.
12.Decembrie.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu