Azi,
aerul mă împinge până în plămânii unui
Ieri...
Și încerc să mă prind de infinitiv,
însă,
a fi
în lumea cu scări rulante de sticlă
ești în întârziere întotdeauna la întâlnire cu Fericirea
și prea devreme in punctul de-a te întoarce
spre neutralitatea Lutului din vatra întâiului
Eu...
Stinge-mi întunericul, te rog,
cu palma inimii
și rămâi
aici...
10 Mai 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu