marți, 26 noiembrie 2024

Când mă simt pierdut...

 Te urăsc cu toată Dragostea!

Acesta e paradoxul pe care-l simt,  
când prin lanul florilor de cenușă
Demonii ți se închină la glezne...

Și apele se despart
către Cer...

Potcoavele cailor sună a clopot
de înviere,
când mă simt pierdut...

Te iubesc cu toată Ura!

Dincolo de paradoxurile impuse
de Viață,
de Moarte și Timp.         



                                                26 Noiembrie 2024              

Niciun comentariu:

Memoria

  Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre.   Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...