luni, 4 noiembrie 2024

Tonuri-Răsăritul dincolo de lunetă

 Sunt ferestre
și sunt uși ,
care nu se deschid
niciodată
și tot ceea ce auzi,
în liniștea infernală
ce te înconjoară, e:

-Vrei să pleci?
Pleacă!  
De ce nu pleci?

Un strigăt gol
strigă prin sperietura,
care mi s-a născut
sub gene:

-Nu pot!
-Și de ce nu poți?
Uite!
Dezbracă-te de piele,
de fiecare strat de carne ,
până la ultimul os,
pe urmă
descalță-te de fiecare gând
în parte,
fără să eziți!

-Nu pot!
Strigă din nou,
Strigătul
de sub gene...

-Dar ai dinți
și unghii!
Fă, câte o gaură
în fiecare perete ridicat
din nefericirea
celor
care poartă moartea la gât ,
ca semn al fertilității,
dar, le este teamă să privească
răsăritul
dincolo de lunetă.


                                             5 Noiembrie 2024

Niciun comentariu:

Monograma hibernală

Cetină bătrână de brad, Lună albă blândă, Iarnă rece, Pe pridvor osteniți, dorm Pași... Vânt înfometat cântă... -Noapte, taci! Focul Ascultă...