Sunt ferestre
și sunt uși ,
care nu se deschid
niciodată
și tot ceea ce auzi,
în liniștea infernală
ce te înconjoară, e:
-Vrei să pleci?
Pleacă!
De ce nu pleci?
Un strigăt gol
strigă prin sperietura,
care mi s-a născut
sub gene:
-Nu pot!
-Și de ce nu poți?
Uite!
Dezbracă-te de piele,
de fiecare strat de carne ,
până la ultimul os,
pe urmă
descalță-te de fiecare gând
în parte,
fără să eziți!
-Nu pot!
Strigă din nou,
Strigătul
de sub gene...
-Dar ai dinți
și unghii!
Fă, câte o gaură
în fiecare perete ridicat
din nefericirea
celor
care poartă moartea la gât ,
ca semn al fertilității,
dar, le este teamă să privească
răsăritul
dincolo de lunetă.
5 Noiembrie 2024
luni, 4 noiembrie 2024
Tonuri-Răsăritul dincolo de lunetă
Monograma hibernală
Cetină bătrână de brad, Lună albă blândă, Iarnă rece, Pe pridvor osteniți, dorm Pași... Vânt înfometat cântă... -Noapte, taci! Focul Ascultă...
-
mi-am scuturat gândul de noapte, și l-am sădit în ochiul toamnei, să nu mai simt cât de dor mi-e de tine. ...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
știi... pietrele ce strălucesc pe inelele de la amanetul din colțul străzii cândva au fost stele căzătoare prinse în năv...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu