Evadez în cuvinte, din lumea sălbatică, să-mi salvez visele.
Infinitul — respirația Pământului
noaptea,
când cuvintele se inundă de liniște
și sfârșitul devine o numărătoare
de la început...
Într-o singură bătaie de pleoape.
27 Martie 2026
Trimiteți un comentariu
Peste legile scrise ale Timpului, vin și se duc Umbrele călare pe coama Vântului, deasupra oglinzii pământului — zgomot de copite ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu