-Scrie-mi, pe piele,
cu cea mai crudă culoare a Memoriei,
tot ce Cuvintele nu simt.
După apus,
toamna,
înainte de ploi,
la răscruci de virgule,
cu aliniate academice
și accente vii de priviri hulpave...
Când inima ta,
își recapătă auzul pe partea dreaptă,
iar ochii mei învață să asculte,
din nou,
caligrafic,
Aerul respirând pulbere de emoții,
saltul pe spate al Timpului,
într-un inel resuscitat
de sertarul situațiilor de urgență.
30 Aprilie 2026
-Apasă butonul acela roșu
și trage perdelele de nisip
la fereastră,
iar ușa încuie-o de trei ori,
să nu aibă Memoria vreun atac de uitare
în mijlocul unei Amintiri,
în mijlocul unei Șoapte,
în mijlocul unei Îmbrățișări,
în mijlocul unei Priviri,
în mijlocul unei Veri...
Să ni se facă mereu dor,
chiar și atunci când
e prea mult din prea mult...
25 Aprilie 2026
Peste legile scrise ale Timpului,
vin și se duc Umbrele
călare pe coama Vântului,
deasupra oglinzii pământului — zgomot de copite pe sticlă.
Și plânge Liniștea de o durere deschisă;
în jur curge nisip de gheață,
iar sarea din carnea Luminii
devine semnul unui izvor
înecat în setea Cerului,
la marginea Nopții.
Tăcerea — oarbă, cu jumătăți de Adevăruri albe
în mână.
24 Aprilie 2026
