Vis mort

 

Deschid fereastra,

îmi închid ochii,

inspir și inspir aerul

memoriei unui ieri

în doi...

 

Mâine voi putea,

poate,

să te iert:

pentru tăcerea secundelor

ce înfloresc azi,

în urletul cuvintelor,

de teama

singurătății,

cuvinte ce se zbat

în nebunia gândului meu,

vicios

de insomnii...

 

pentru mușcătura scrisului

din vârful degetelor,

care a făcut să-mi plângă:

versul,

frazele adoptate

împreună cu virgulele,

rândurile

și ghemotoacele de hârtii

din coșul de gunoi...

 

pentru tot ce a ars

și acum...

 

miroase cenușa trupului

unui vis

mort.

 

Deschid fereastra,

inspir și expir 

cu ochii închiși

aerul

ultimei ierni,

bolnave

de noi.

                                             9.Ianuarie.2020

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Celui de dintâi păcat

 

...din dansul umbrelor,

ale mâinilor noastre împerecheate,

se nasc fluturii

cu aripi mari,

asimetrice,

ce ating gura Cerului Nopții...

 

dincolo de noi

se face

lumină

și zborul lor

ne duce la arderea celui de dintâi păcat.

 

                                           7.Ianuarie.2021

Calendarul iubirilor moarte

 

Iarna hibernează în caria unui dinte de-al Soarelui,

ce a mușcat dintr-o Toamnă

târzie,

sub poala Verii,

cu flori de Primăvară

în păr,

fugind prin memoria primului nostru sărut,

rămas pe pragul uscat al buzelor...

 

dintre uitare și dor...

 

Limba bătrânului ceasornicar

scrie,

cu sângele unei Cireșe,

calendarul iubirilor

moarte.

 

                                                   5.Ianuarie.2021