Uneori, mă trezesc din moartea Timpului,
la confluențele unor Gânduri confuze
și te privesc prin fereastra veche a lumii...
Într-un mod bizar, te găsesc tot mai frumoasă
și te dezbrac de toate verbele reci...
Până la ultimul sunet alb de clopot...
24 Mai 2024
Uneori, vorbesc printr-un geam invizibil cu Dumnezeu,
însă,
nu știu
dacă e de partea cealaltă a geamului,
dacă mă aude,
dacă ii pasă
și dacă există cu adevărat...
Totuși, mă mulțumesc cu tremuratul frunzelor
drept răspuns și semn din partea Lui.
Poate că îmi place să mă îmbăt cu propriile mele iluzii,
chiar și atunci când
geamul devine vizibil
și văd imensitatea Nimicului
întinsă peste Tot,
pe când Moartea jonglează cu un zar
roșu,
în timp
ce un păianjen ii coboară pe umărul drept
spre secundar...
Între amurguri portocalii...
20 Mai 2024
Mi-aș odihni tâmpla pe umărul tău,
fiindcă
am obosit de lume,
de lume și de mine,
de mine și de umbre,
de umbre și de semne de întrebare,
de semne de întrebare și de Da,
de Da și de "Nu știu" ...
Însă, umărul tău -
Un nasture de os
încheiat...
Între două vorbe,
La o aruncătură distanță,
dintre două duminici și un pic...
19 Mai 2024
