duminică, 15 august 2010

La naştere

Aş vrea să mă ascund
într-o îmbrăţişare căci,
viaţa uneori, e atât de
rea dar, nu o găsesc
acolo unde as vrea…şi
simt cum îmi ard obraji
în văpaia lacrimilor iar,
suferinţa biciuindu-mi
sufletul şi atunci, fug
prin rânduri scrise în
spinarea nopţii, să fiu
liberă şi să arunc haina
povară cu care destinul,
m-a îmbrăcat la naştere.


15.August.2010

Un comentariu:

Aris spunea...

E minunata revolta suferintei tale in poezie... ma convingi ca esti unul din tinerii minunati ai acestei tari, care isi incearca aripile!
Promit sa te urmaresc constant!
Cu drag...

Realitatea oarbă

  Seara atârnă de fereastră în culorile unei scrisori pierdute, iar pereții păstrează, sub respirația lor, amintirea zilei ce se d...