joi, 19 august 2010

Neînţelesul viselor


Uneori, când tăcerea nopţii,
e stăpână pe pământ, dorul tău
obraznic, îmi strigă sufletul rătăcit
în liniştea aparentă împletită cu
neînţelesul viselor şi, îi arată calea
amintirilor, printre suspine iar, patul
meu devine un chici apoi, din dorinţă
se naşte versul iubirii mele, pentru tine.


19.August.2010

Un comentariu:

Aris spunea...

Buna seara, frumusete!
Am trecut sa-ti las un gand de bine si sa-ti confirm ca sunt in umbra ta...
Sa-ti fie bine!

Distanțiere pe apă

  -Te uit, să-ți lipsesc! După ploi... Din Durere  să se nască Versul! Mersul pe apă se face întotdeauna în alb... În tăcere... Sunetul de c...