joi, 19 august 2010

Neînţelesul viselor


Uneori, când tăcerea nopţii,
e stăpână pe pământ, dorul tău
obraznic, îmi strigă sufletul rătăcit
în liniştea aparentă împletită cu
neînţelesul viselor şi, îi arată calea
amintirilor, printre suspine iar, patul
meu devine un chici apoi, din dorinţă
se naşte versul iubirii mele, pentru tine.


19.August.2010

Un comentariu:

Aris spunea...

Buna seara, frumusete!
Am trecut sa-ti las un gand de bine si sa-ti confirm ca sunt in umbra ta...
Sa-ti fie bine!

Adevăruri albe

  Peste legile scrise ale Timpului, vin și se duc Umbrele călare pe coama Vântului, deasupra oglinzii pământului — zgomot de copite ...