sâmbătă, 11 septembrie 2010

Acordurile toamnei


Timpul trece nepăsător,
printre arcurile ceasornicarului
chiar dacă, moare câte o frunză
pentru un nou început enigmatic,
ce se va naşte din sărutul ploii
contopindu-se cu pământul iar,
vântul dansează pe acordurile
toamnei, în straie de Septembrie.


11.Septembrie.2010

3 comentarii:

Aris spunea...

Vantul danseaza pe acordurile toamnei...
Superba viziune, suflet frumos!
cu drag...

ღAzucenaღ spunea...

O alta poezia care mi-a intrat cu caltura langa suflet.Cred ca e atat de frumos cum vantul danseaza ,dar si atat de nostalgic caci frunzele mor.Aceste frunze sunt generatile de oameni ,ce mor ,dar se nasc altii.Superb

. spunea...

...esti foarte talentata...felicitari:*multumesc de vizita

Rectilinie - mini-poem în rimă

  Chei fără cuvânt, aruncate în vânt...   Răni spre apus, în tranzit opus, vara s-a supus...   Dincolo de linie, într-o ve...