Acordurile toamnei
Timpul trece nepăsător,
printre arcurile ceasornicarului
chiar dacă, moare câte o frunză
pentru un nou început enigmatic,
ce se va naşte din sărutul ploii
contopindu-se cu pământul iar,
vântul dansează pe acordurile
toamnei, în straie de Septembrie.
11.Septembrie.2010
sâmbătă, 11 septembrie 2010
Mănușă rece
Perfecțiunea se ascunde într-un paralelipiped vertical roșu ... Roșu explorează dintr-un trandafir captiv la reverul Morții ... ...
-
În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
-
Știi ... Există sărbători care nu poartă niciodată cruci negre și nici roșii în calendar, despre care nu se știu prea multe ...
-
-Tu încă, arzi în mine chiar și în venele mele, iar eu din ce în ce mai mult mă sting în surmenajul umbrei tale... Între Cer și Pământ....
3 comentarii:
Vantul danseaza pe acordurile toamnei...
Superba viziune, suflet frumos!
cu drag...
O alta poezia care mi-a intrat cu caltura langa suflet.Cred ca e atat de frumos cum vantul danseaza ,dar si atat de nostalgic caci frunzele mor.Aceste frunze sunt generatile de oameni ,ce mor ,dar se nasc altii.Superb
...esti foarte talentata...felicitari:*multumesc de vizita
Trimiteți un comentariu