luni, 4 octombrie 2010

Dorinţă anagramată

Lasă-mi te rog,
enigmatică clipă
veselia în suflet…
intactă întotdeauna!


4.Octombrie.2010

4 comentarii:

Aris spunea...

Ai obosit, Cadar?
esti monosilabica, dar profunda ... ori o fi melancolia toamnei de vina?

Cadar Katalin spunea...

Mmm obosita putin,lipsa de insipiratie pe undeva,pur si simplu e o dorinta dar primele litere vertical al randurilor la inceput alcatuiesc numele prescutat al iubitului meu,si da,poate e nostalgie sau dor.

. spunea...

toamna ne face uneori sa fim melancolici...dar e o stare trecatoare ...imi place cum scri :*

elena marin-alexe spunea...

Katalin, scrii minunat si te invit pe Amprente Literare! Versurile tale trebuiesc citite de cat mai multi.
Da click pe Amprente Literare in dreapta blogului meu.
Te pup!

Se sparg diafragmele vocalelor

Străzile cresc din urmele pașilor tăi, în locul copacilor cu rădăcinile ieșite din sfera oculară tăcută a Pământului și cu ramificații c...