Dorinţă anagramată
Lasă-mi te rog,
enigmatică clipă
veselia în suflet…
intactă întotdeauna!
4.Octombrie.2010
Boxa acuzaților
Ni s-au răcit cuvintele în miez de primăvară, sub coaja albă a duminicii uitate între cele două emisfere... Tu și eu... ...
-
de brațul clipei apuse, mi-am legat sentimentul... suspinând în fața dimineții fără tine, m-am aruncat în capătul un...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
În cufărul unui călător beat de iluzii, s-a ascuns moartea răzând de un destin chior, lăpădat într-o sală de gară veche în ...
4 comentarii:
Ai obosit, Cadar?
esti monosilabica, dar profunda ... ori o fi melancolia toamnei de vina?
Mmm obosita putin,lipsa de insipiratie pe undeva,pur si simplu e o dorinta dar primele litere vertical al randurilor la inceput alcatuiesc numele prescutat al iubitului meu,si da,poate e nostalgie sau dor.
toamna ne face uneori sa fim melancolici...dar e o stare trecatoare ...imi place cum scri :*
Katalin, scrii minunat si te invit pe Amprente Literare! Versurile tale trebuiesc citite de cat mai multi.
Da click pe Amprente Literare in dreapta blogului meu.
Te pup!
Trimiteți un comentariu