Dorinţă anagramată
Lasă-mi te rog,
enigmatică clipă
veselia în suflet…
intactă întotdeauna!
4.Octombrie.2010
Monograma hibernală
Cetină bătrână de brad, Lună albă blândă, Iarnă rece, Pe pridvor osteniți, dorm Pași... Vânt înfometat cântă... -Noapte, taci! Focul Ascultă...
-
mi-am scuturat gândul de noapte, și l-am sădit în ochiul toamnei, să nu mai simt cât de dor mi-e de tine. ...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
știi... pietrele ce strălucesc pe inelele de la amanetul din colțul străzii cândva au fost stele căzătoare prinse în năv...
4 comentarii:
Ai obosit, Cadar?
esti monosilabica, dar profunda ... ori o fi melancolia toamnei de vina?
Mmm obosita putin,lipsa de insipiratie pe undeva,pur si simplu e o dorinta dar primele litere vertical al randurilor la inceput alcatuiesc numele prescutat al iubitului meu,si da,poate e nostalgie sau dor.
toamna ne face uneori sa fim melancolici...dar e o stare trecatoare ...imi place cum scri :*
Katalin, scrii minunat si te invit pe Amprente Literare! Versurile tale trebuiesc citite de cat mai multi.
Da click pe Amprente Literare in dreapta blogului meu.
Te pup!
Trimiteți un comentariu