Dorinţă anagramată
Lasă-mi te rog,
enigmatică clipă
veselia în suflet…
intactă întotdeauna!
4.Octombrie.2010
Se sparg diafragmele vocalelor
Străzile cresc din urmele pașilor tăi, în locul copacilor cu rădăcinile ieșite din sfera oculară tăcută a Pământului și cu ramificații c...
-
Știi ... Există sărbători care nu poartă niciodată cruci negre și nici roșii în calendar, despre care nu se știu prea multe ...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
Dincolo de ziduri Îmi ascund sufletul în cuvinte, când dorul tău stingher, mă caută printre gânduri rătăcită la apus şi sufoc lacrima ce vre...
4 comentarii:
Ai obosit, Cadar?
esti monosilabica, dar profunda ... ori o fi melancolia toamnei de vina?
Mmm obosita putin,lipsa de insipiratie pe undeva,pur si simplu e o dorinta dar primele litere vertical al randurilor la inceput alcatuiesc numele prescutat al iubitului meu,si da,poate e nostalgie sau dor.
toamna ne face uneori sa fim melancolici...dar e o stare trecatoare ...imi place cum scri :*
Katalin, scrii minunat si te invit pe Amprente Literare! Versurile tale trebuiesc citite de cat mai multi.
Da click pe Amprente Literare in dreapta blogului meu.
Te pup!
Trimiteți un comentariu