Dorinţă anagramată
Lasă-mi te rog,
enigmatică clipă
veselia în suflet…
intactă întotdeauna!
4.Octombrie.2010
Semnalul mono sonor
Vine Toamna și se golesc paharele cu vin, iar eu tot mai gol mă simt în fața Oglinzii ... Masa îmi vorbește despre un amândoi la trecut, ...
-
Știi ... Există sărbători care nu poartă niciodată cruci negre și nici roșii în calendar, despre care nu se știu prea multe ...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
Dincolo de ziduri Îmi ascund sufletul în cuvinte, când dorul tău stingher, mă caută printre gânduri rătăcită la apus şi sufoc lacrima ce vre...
4 comentarii:
Ai obosit, Cadar?
esti monosilabica, dar profunda ... ori o fi melancolia toamnei de vina?
Mmm obosita putin,lipsa de insipiratie pe undeva,pur si simplu e o dorinta dar primele litere vertical al randurilor la inceput alcatuiesc numele prescutat al iubitului meu,si da,poate e nostalgie sau dor.
toamna ne face uneori sa fim melancolici...dar e o stare trecatoare ...imi place cum scri :*
Katalin, scrii minunat si te invit pe Amprente Literare! Versurile tale trebuiesc citite de cat mai multi.
Da click pe Amprente Literare in dreapta blogului meu.
Te pup!
Trimiteți un comentariu