joi, 21 octombrie 2010

Octombrie


Stropii de dor,
îmi pătrund în
suflet şi adierea
amintirilor, îmi
poartă gândul sub
norii de suspine,
ce se ivesc pe buze
iar, pe hârtia albă
ecoul cuvintelor de
iubire, rămâne dovada
nopţilor tăcute de octombrie,
când se nasc lacrimile din
dorinţă în copacul singurătăţi,
ascunsă printre zâmbete.

21.Octombrie.2010

4 comentarii:

. spunea...

cand ti-e dor o clipa pare o vesnicie... iar o vesnicie pare mai mult decat o simpla vesnicie... cand ti-e dor traiesti in tine, traiesti in amintiri, suspini, regreti, zambesti...cand ti-e dor... speri mai mult ca niciodata...

. spunea...

te rog asculta ceva fain ...
http://www.youtube.com/watch?v=bay2_TlJSbg&feature=player_embedded#!

Ana spunea...

frumos:X

Teo Dor spunea...

Imi pare nspus de bine Katalin ca te-am intalnit aici. De nu stiu cat timp "navighez" pe blogul tau, pe acesta si pe celalalt, imi place mult cum si ce scrii. Imi par bine ca te-am intalnit. Bunul Dumnezeu sa fie alaturi de tine in tot ce faci, si in tot ce-ti doresti sa faci!

Boxa acuzaților

  Ni s-au răcit cuvintele în miez de primăvară, sub coaja albă a duminicii uitate între cele două emisfere...   Tu și eu... ...