Fluture
Sunt un fluture,
ce a învăţat să
zboare pe adiera
speranţei, în văzduhul
vieţii şi, iubirea
îmi colorează aripile.
Zbor spre Nirvana,
şi nimic nu mă va
opri nici chiar, atunci
când se desprinde
petala unui vis şi,
mă lovesc de prejudecăţii
iar, dezamăgiriile mă dor.
Nu vreau să privesc
în urma mea, cu regret
ci, înainte cu mândrie!
Uneori, mă hrănesc cu
efemera fericire iar,
când mă simt obosită,
mă ohodinesc în cuvinte scrise...
14.Februarie.2011
6 comentarii:
...asa se intampla de cele mai multe ori in viata.Iubirea adevarata nu cere nimic niciodata,ea doar intelege si iarta...
Asa vreau sa te gasesc intotdeauna.
Indragostita, fericita si cu aripile pregatite de zbor.
Bucura-te de tot ce-ti ofera viata!
Extraordinare versuri!
Multumesc pentru compliment si pentru vizita!Va mai astept!
... doar ca fluturele pana sa ajunga la rai, trebuie sa bucure sufletele oamenilor cu zborul si culorile sale pentru a trezi in oameni un dor si dragoste
Tzzumbi ai foarte mare dreptate...si crede-ma ca, asta sa si fac insa, nu stiu in ce masura reusesc.
Un fluture însă e uitat, ignorat şi devine nevăzut. E fragil, mic şi totuşi ne dă parfumul florilor ce se iubesc cu ajutorul lui, ne dă tremur pe buze când îl vedem şi ne dă soare în ochi când aripile lui îl reflectă spre chipul nostru.
Trimiteți un comentariu