Tâmpele ostenite
Luna îmi bate timidă în geam
căci, vrea să pătrundă în odaia
mea, cu pereţi verzui şi bătrâni.
Iar, un suspin de dor, evadează
de pe buzele mele, pe spinarea
unei clipe efemere tocmai, când
mii de gânduri se luptă în mintea mea.
Apoi, pe neaşteptate condeiul dintre
degetele mele, atinge albul hârtiei cu
vârful său şi, se nasc cuvinte scrise...
Îmi simt tâmpele atât de ostenite şi,
încerc să adorm ascultând în surdină,
,,für Elise Beethoven” căci, voi porni
iarăşi, pe drumul necunoscut al vieții,
când ziua de mâine, îşi va deschide ochii.
Iar, fiecare pas de al meu, va lăsa
o urmă de amintire în urma mea.
Voi merge spre Nirvana, lăsându-mă
ghidată, de către mână Dumnezeului.
23.Februarie.2011
miercuri, 23 februarie 2011
Și pe cuvânt
Nas în vânt, vis de-avânt, În nopți dalbe, în versuri albe, îmi ești muză, o galbenă roză, la o ureche, să-mi fii pereche, șopt...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
de brațul clipei apuse, mi-am legat sentimentul... suspinând în fața dimineții fără tine, m-am aruncat în capătul un...
-
În cufărul unui călător beat de iluzii, s-a ascuns moartea răzând de un destin chior, lăpădat într-o sală de gară veche în ...
Un comentariu:
fie ca dorurile tale sa fie implinite..pana atunci ascultal-e cantecul si lasa-le sa picteze in inima curcubee spre inimi dragi :*
Trimiteți un comentariu