Februraie
Din ochiul închis al nopţii, a
poposit luna pe umărul meu gol,
şi mi-a adus versul de februarie.
Născut din sentimentele împiedicate
de buzele mele, îcleştate în faţa
oglinzi prejudecăţilor însă, vântul
nepăsări o va sparge iar, eu voi zbura
pe adiera speranţei, lăsînd în urmă...
Tot ce e dincolo de tăcerea mea.
12.Februarie.2011
sâmbătă, 12 februarie 2011
Și pe cuvânt
Nas în vânt, vis de-avânt, În nopți dalbe, în versuri albe, îmi ești muză, o galbenă roză, la o ureche, să-mi fii pereche, șopt...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
de brațul clipei apuse, mi-am legat sentimentul... suspinând în fața dimineții fără tine, m-am aruncat în capătul un...
-
În cufărul unui călător beat de iluzii, s-a ascuns moartea răzând de un destin chior, lăpădat într-o sală de gară veche în ...
2 comentarii:
Intr-o clipa ai senzaţia că nimic, dar absolut nimic rău nu te poate atinge... si tacerea uneori spune ceva :*:X
Scrii rar, dar esti din ce in ce mai profunda, mai sensibila.
Te citesc cu placere!
Trimiteți un comentariu