joi, 25 august 2011

Răspunde


Ani mei, se pierd
în labirintul vieții,
îmi strig fericirea
însă, nu-mi răspunde.
Respir aerul singurătăți...
am obosit şi, nu ştiu,
încotro să mă îndrept.
Îl rog pe Dumnezeu, să-mi
arate calea spre împlinirea
sufletească şi, încerc să nu
las urme de regrete sub pașii mei.



25.August.2011

2 comentarii:

Aris spunea...

Minune cu suflet de poet,
scriind, rascolind cuvinte faci o terapie minunata cu sufletul tau...
Ai incredere, va fi bine!

Cadar Katalin spunea...

Da,evadand in cuvinte sau jucandu-ma cu cuvintele ma simt eliberata si mult mai bine.

,,Cuvântul este puterea prin care noi creem sau distrugem. Cuvântul este darul care vine direct de la Dumnezeu. La început a fost cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era cuvântul. Dacă Dumnezeu a creat lumea după chipul şi asemănarea Lui, înseamnă că omul a căpătat puterea de a creea ca şi Dumnezeu. ,,

In general sunt optimista chiar daca, in poeziile mele reiese altceva,asta pentru ca simt ca scriu mai bine,cand sunt putin trista e.t.c.

Dar stiu ca Dumnezeu si Isus sunt cu mine si ma iubesc mereu si intr-un cuvant ma ajuta doar ca din cand in cand trebuie sa trec peste niste teste.

Și pe cuvânt

  Nas în vânt, vis de-avânt, În nopți dalbe, în versuri albe, îmi ești muză, o galbenă roză, la o ureche, să-mi fii pereche, șopt...