Glazura vieţii
Clipe cu gust de
vise îngheţate în
paharul neîmpliniri, cu
glazura vieţii uneori, dulce
-amărui şi tăcerea mea se
topeşte uşor, sub privirii
aburul unui alt vers inedit.
19.August.2011
Monograma hibernală
Cetină bătrână de brad, Lună albă blândă, Iarnă rece, Pe pridvor osteniți, dorm Pași... Vânt înfometat cântă... -Noapte, taci! Focul Ascultă...
-
mi-am scuturat gândul de noapte, și l-am sădit în ochiul toamnei, să nu mai simt cât de dor mi-e de tine. ...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
știi... pietrele ce strălucesc pe inelele de la amanetul din colțul străzii cândva au fost stele căzătoare prinse în năv...
2 comentarii:
Tare frumos! Ma gandeam ca acea glazura putin amaruie, da un gust special si nu e chiar atat de rea daca mai si inspira...
Pentru că şi viaţa, ca şi ciocolata e împărţită pe bucăţele. Pentru că de obicei se termină mai repede decât am vrea. Şi…nu în ultimul rând pentru că atunci când am terminat-o… tot ce rămâne e un ambalaj gol.
Trimiteți un comentariu