Glazura vieţii
Clipe cu gust de
vise îngheţate în
paharul neîmpliniri, cu
glazura vieţii uneori, dulce
-amărui şi tăcerea mea se
topeşte uşor, sub privirii
aburul unui alt vers inedit.
19.August.2011
Mănușă rece
Perfecțiunea se ascunde într-un paralelipiped vertical roșu ... Roșu explorează dintr-un trandafir captiv la reverul Morții ... ...
-
În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
-
Știi ... Există sărbători care nu poartă niciodată cruci negre și nici roșii în calendar, despre care nu se știu prea multe ...
-
-Tu încă, arzi în mine chiar și în venele mele, iar eu din ce în ce mai mult mă sting în surmenajul umbrei tale... Între Cer și Pământ....
2 comentarii:
Tare frumos! Ma gandeam ca acea glazura putin amaruie, da un gust special si nu e chiar atat de rea daca mai si inspira...
Pentru că şi viaţa, ca şi ciocolata e împărţită pe bucăţele. Pentru că de obicei se termină mai repede decât am vrea. Şi…nu în ultimul rând pentru că atunci când am terminat-o… tot ce rămâne e un ambalaj gol.
Trimiteți un comentariu