Ochii nopţii
În spatele
perdelei a liniștii
ochii nopții,
mă privesc cum
mă dezbrac
de tăcere, în oglinda
scrisului
când stropii vieţii...
Curg şi
rămân uşor, pete
de gânduri,
iar de sub condeiul din
mâna mea
nesigură, pe goliciunea hârtiei
apare şi,
reflecția sentimentelor ascunse
în aparenţe.
25.Septembrie.2011
duminică, 25 septembrie 2011
Mănușă rece
Perfecțiunea se ascunde într-un paralelipiped vertical roșu ... Roșu explorează dintr-un trandafir captiv la reverul Morții ... ...
-
În litere trasate cu cerneală, printre neantul paginilor albe, gândurile mele evadează ușor, prin fereastra nop...
-
Știi ... Există sărbători care nu poartă niciodată cruci negre și nici roșii în calendar, despre care nu se știu prea multe ...
-
-Tu încă, arzi în mine chiar și în venele mele, iar eu din ce în ce mai mult mă sting în surmenajul umbrei tale... Între Cer și Pământ....
4 comentarii:
foarte frumos;;)
Mulțumesc pentru popasul de lectura și pentru apreciere! :-*
E diferit acest poem de tot ce am citit pana acum...
Citit cu drag, Minune!
Intr-o clipa,mi-am imaginat viata ca pe piesa-spectacol si am simtit nevoia sa scriu ceva inedit...Te mai astept draga mea Lumina!
Trimiteți un comentariu