Fluturii de vers

Respir aerul viselor

adesea,

când rătăcesc pe

aleea,

pavată cu singurătate.

Şi

privesc, cerul incert al

destinului...

Iar, pe banca tăcerii, îmi

place

să ascult noaptea repetitivă, a

vântului...

Chemând, fluturii de vers

din

zbuciumul sufletului meu, în

zbor...

prin văzduhul... nemuririi.

                                                       6.Martie.2012