Să nu mai existe
între noi, o distanță
mereu, taine sau
obstacole.
Brațele tale, sunt
zarea
spre care, eu
vreau...
să zbor, cu aripile
colorate, în vers
alb.
Când zorii, inundă
cerul
şi, vântul se
balansează.
Direct în gândurile
tale,
să mă strecor ușor...
şi invadându-ţi
visele,
prin vibrațiile sufletului tău.
Apoi, pentru o
clipă...
privirea să-ți cadă,
precum o ploaie
caldă,
printre toate subînțelesurile mele.
Sunt dincolo de aparențe....
și, trupul mi-e
infirm
iar, de Venus
uitat...
pentru lecțiile
karmice doar.
15.Iunie.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu