duminică, 10 iunie 2012

Timpurile



Astăzi, florile de iasomie
îmi vorbesc, cu nonșalanță
despre o amintire scrisă...
de trecut, în sufletul meu.
Aș sta să le ascult, nostalgică
dar, în prezent firele de nisip
din clepsidră par nerăbdătoare,
cu mine și ușor, tot se scurg.
Iar cerul îmi face semne,
discret să privesc mereu,
spre viitor doar, cu încredere
căci, timpurile se schimbă.



                                                    10.Iunie.2012

Niciun comentariu:

Memoria

  Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre.   Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...