Vânt de gânduri
adesea,
îmi străbate prin
minte...
spulberându-mi și
visarea,
ridicând praful de
regrete.
Dar, totul e
trecător...
știu, drumul al vanității
e lung, şi
provocator....
plec din colțul
tăcerii!
Mereu cu sufletul desculț,
pe roua cuvintelor
scrise...
vreau, să mă-nalţ,
ușor, spre lumi
deschise.
În vârful al
împlinirii...
nu voi mai plânge,
dacă, las ceva
nemuririi...
atunci când, voi
ajunge.
3.Iunie.2012
4 comentarii:
Am trecut iarasi, in fuga, Minune! Te ai orientat spre o latura filozofica a gandurilor tale si nu e rau deloc. Ca sa te ajut putin iti dau un sfat nu te crispa doar pe trairi, dezvolta, cladeste... Metafora devine cliseu daca nu o sustii. Esti un copil tare destept, sunt mandra de tine dar schimba ceva.
Poti! Comentariile pe care le primesc de la tine sunt deosebite, deci exista o latura a ta pe care nu o exploatezi.
Sanatate si crezi in tine!
Ma bucur draga mea Aris,ca ti-ai facut timp sa treci pe blogul meu,mereu astept parerile tale care sunt binevenit si avizate.Iti multumesc pentru aprecieri,laude si pentru sinceretate!Da,ai foarte mare dreptate,si deobecei scriu ceea ce simt dar,mereu am tendinta de am autocenzura pentru ca unele trairi le ascund de teama de nu fi inteleasa sau dupa caz sa nu fac probleme celor fata de care simt ceva,e.t.c.Am o veste pentru tine,saptamana trecuta am treminat de scris volumul al3-lea de poezii(acum astept aprobarea de sponsorizare din partea primarie pentru lansarea din august,se numeste terapia prin vers)iar ieri am inceput volum 4.Te imbratisez si te pup cu dtag,multumesc inca odata si pentru prietenia ta!
P.s.
Mi-e teama ca daca imi schimb stilul n-as mai fi originala.
Nu la stil ma refer, ci la continut.
Dar toate se fac in timp... cu pasi mici, cum se spune.
Trimiteți un comentariu