degetele
vântului...
alunecă
prin părul
serii,
până pe umerii
acoperiți de voalul
țesut din ghemul
de gânduri...
și ploaia mi se
furișează în tăcere.
Ni s-au răcit cuvintele în miez de primăvară, sub coaja albă a duminicii uitate între cele două emisfere... Tu și eu... ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu