sâmbătă, 7 iulie 2018

Răscolindu-mă


sub pașii amurgului,
pietrele
ascultă foșnetul frunzei
îngălbenită
pe  ramura toamnei
dintr-un
anotimp timpuriu...

răscolindu-mă.


                                                7.Iulie.2018
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cel mai iubit dintre cei uitați

  Trebuie să mori  uneori, de mai multe ori , să fii mult mai viu, dincolo de ușile Întunericului, în mijlocul furtunilor... Doar astfel, te...

  • Buchet albastru
    Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
  • Cât de...
    mi-am scuturat gândul de noapte, și l-am sădit în ochiul toamnei, să nu mai simt cât de dor mi-e de tine.             ...
  • Chiar dacă
    Hoinărind, pe drumul... nostalgiei, zi și noapte. Gândul... s-a împiedicat ușor, de tine dintr-o dată. Şi lovindu...